au început să se prăbușească toți arborii mai vechi ca o zi de naștere
se auzeau ferestre deschise și oameni eliberându-se prin ele
oameni și uși fugind de spaima auzitului
ca la o adunare administrată cu încheietura mâinii
de o domnișoară delux și un câine cu lătratul
șchiop

iar către sfârșitul spovedaniei
abia se mai auzea poemul acesta și numele tău
dezbrăcându-se
în el